EXCLUSIV / Interviu cu un fost deţinut din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova : “ Condiţii inumane ! Te privează de apă ! Celulele sunt pline de pleoşniţe şi gândaci ! ”

Este aproape amuzant când demnitarii condamnaţi pentru fapte de corupţie descoperă condiţiile inumane din penitenciarele româneşti, parte a unui sistem pe care l-au păstorit ani de zile. Încă din 1994, România primeşte condamnări pe bandă rulantă de la CEDO pentru condiţiile inumane din penitenciare, unele chiar în timpul guvernării lui Năstase, care abia după ce a intrat în puşcărie a lacrimat pentru condiţiile de detenţie.

România a primit ultima condamnare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, anul trecut, pentru supraaglomerare, conform Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), și trebuie să plătească 196.400 de euro unor condamnați. Oficialii ANP, citați de Mediafax, spun că „ fiecare deţinut are dreptul la un spaţiu de patru metri pătraţi, obligaţie pe care sistemul penitenciar românesc nu poate să o respecte “.

V.I.R.  a stat mai bine de un an și jumătate în P.M.S. Craiova, în urma unei condamnări pentru trafic de droguri.  Nu vrea să-i dezvăluim nici  numele real, pentru că „ nu se știe ce îi rezervă viitorul „.

 R : Auzisem câteva mărturii, în urmă cu ceva ani, că la Penitenciarul din Craiova, sunt gândaci imenși și şobolani, în celule. Care mai sunt condițiile în penitenciar ?
D : Pe Craiova, eram între 16-30 deţinuţi pe celulă, iar camera avea aproximativ 50 de metri pătrați. Dimineața omoram de pe tavan 15-20 de pleoșnițe sătule de sânge. Dădeau ei cu insecticid, dar mai rău le întărâta – două săptămâni ne mâncau de vii. Cred că îl diluau foarte mult și dădeau la mișto. 30 de deţinuţi, într-o cameră de aproximativ 50 de metri pătrați, în paturi supraetajate. Aveam un metru jumătate de căciulă, deşi normele Comitetului pentru Prevenirea Torturii al Consiliului European spun că fiecare deţinut ar trebui să beneficieze de minimum patru metri pătraţi. Imaginează-ţi 30 de oameni care locuiesc într-o garsonieră, cum miroase în camera aia după o zi în care la prânz mâncau fasole.

R : La budă cum era ?
D : Imaginează-ți cum 30 de oameni aşteaptă dimineaţa la rând, iar când ajungi pe wc, curge apă pe tine din tavan din cauza ţevilor sparte. Apă caldă ai doar de două ori pe săptămână, timp de o oră,  sunt duşuri comune, cum vezi în filme. Mult spus duşuri, pentru ca îţi curge apa în cap dintr-un furtun, nu ai stropitoare.

R : Și ce beați ?
D : Ca să o folosim, puneam şerveţele umede ca filtru. Nu reușeam să umplem o sticlă de doi litri, că se înfunda şerveţelul cu mizerie. Dacă nu ai pe cineva să îţi trimită apa de acasă sau nu ai bani să-ţi iei de la magazinul penitenciarului, esti mâncat. Cei care ieşeau la muncă îşi mai aduceau un bidon de cinci litri, se descurca fiecare cum putea. În schimb aveam igrasie peste tot, un singur geam la zeci de oameni, care ori era spart, ori nu se închidea.

R : Cine se ocupa de curăţenie ?
D : Noi. Puneam un om care era mai amărât şi voia să facă asta. Fiecare din cameră punea pentru plata lui între patru şi şase ţigări lunar. Deci omul de la curăţenie primea cam şapte pachete de ţigări. Aproape totul se măsoară în ţigări, sunt ca o monedă.

R : Cum e mâncare pe care o dă penitenciarul deţinuţilor ?
D : Sub orice critică. Cartofii din mâncare sunt adeseori necurăţaţi sau stricaţi. Pe unii îi recuperam, îi spălam de pământ și îi găteam iar în cameră cu fierbătorul, după ce mai puneam un morcov, un ardei. Ne chinuiam să tăiem legumele cu capacul de la conserve. Dimineaţa primeam ceai cu biscuiţi şi margarină. La prânz ciorbă şi felul doi, de regulă fasole şi cartofi, iar seara ghiveci de legume, uneori atât de scârbos, încât habar nu aveam ce mânâncam. Asta e hrana de bază, aproape mereu la fel. Dar nu există un minimum de igienă şi te bazezi pe mâncarea de acasă şi pe ce cumperi de la magazinul penitenciarului. D-aia e şi mâncarea mizerabilă, ca să ajungi să cumperi de la magazinul privat al penitenciarului.  

R : Cum petreceai o zi în penitenciar ? Ce făceați toată ziua ?
D : Poți vorbi cu familia, dacă ai bani, pentru că la telefon ai voie în fiecare zi. Ieși la aer zilnic, timp două ore, în care te plimbi într-o curte interioară de o sută de metri pătrați. Există un program de fotbal, dar nu scoate pe oricine la asta. În rest jucăm remi, table, şah şi ne uitam la televizor, în general ziua la ştiri pe Realitatea şi seara filme, dar depinde de cameră. Televizoarele sunt aduse de deţinuţi, ai voie unul pe cameră, iar telecomanda stă în general la cei mai șmecheri.

R : Pai şi dacă vă lăsau să aduceţi televizor, nu aţi încercat să vă puneţi şi boiler ?
D : Nu aveai niciun cuvânt de spus.

R : Păi şi când vin comisii de inspecţie care să constate dacă sunt respectate condiţiile de detenţie sau drepturile omului, de ce nu vă plângeţi ?
D : Comisiile nu ajung niciodată la tine. Eu nu am prins vreuna într-un an şi jumătate. Îi bagă doar în anumite secţii, cu camere mai curate, cu mai puţini deţinuţi și cu condiţii mai bune.

R : E destul de greu să stai deodată între patru pereți, există terapii specială pentru deținuți ? Aveaţi psiholog ?
D : Da, dar de proastă calitate, nu te iau în serios, se dau ocupaţi. Ăia care cedează psihic se mierlesc. Se spânzură şi gata. În două zile uită toată lumea.

R : Te ajută închisoarea să te reabilitezi, chit că doar prin faptul că te gândești la ce-ai făcut ?
D : Categoric nu. Dar când vezi condiţiile grele din închisoare, te gândeşti de două ori înainte să faci vreo prostie. Nu cred că sistemul românesc de detenţie a reeducat pe cineva. E plin de analfabeţi care, din clipa în care au intrat, se gândesc doar cum să-și facă cuţit.

R: Ce a fost mai greu pentru tine, în toată perioada de pârnaie ?

D : Totul este greu, forte greu. Dar te adaptezi, că nu ai ce face.

admin

Săptămânal de informaţie şi atitudine civică

See author's posts