Jurnalistul Valentin Busuioc de la Lumea Justiţiei (luju.ro) a fost citat să se prezinte în 48 de ore la sediul IPJ Dolj pentru a fi audiat ca martor într-o cauză privind divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice. Dosarul vizează încercarea conducerii unei instituţii din Dolj de a afla cine le-a semnalat o serie de posibile nereguli din acea instituţie.

Inspectoratul de Poliţie al Judetului Dolj, comite o tentativă de compromitere a surselor jurnalistice.

Jurnalistul Valentin Busuioc de la Lumea Justitiei a fost citat în această dimineaţă, de către comisarul-şef Marin-Laurenţiu Marica din cadrul IPJ Dolj, să se prezinte vineri, 5 septembrie, la ora 10:00, la sediul inspectoratului, pentru a fi audiat în calitate de martor într-un dosar vizând posibila săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 304  Cod penal : divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice.

Potrivit  luju.ro, în discuţia telefonică dintre jurnalist şi  comisarul-şef Marica,  înainte de primirea citaţiei pe e-mail, poliţistul i-ar fi explicat că este vorba despre o speţă în care Lumea Justiţiei ar fi trimis o adresă oficială către conducerea unei instituţii din Dolj, pentru a solicita punctul de vedere în legatură cu posibilele nereguli care fuseseră semnalate la nivelul acelei instituţii. Conducerea instituţiei ar fi oferit punctul de vedere cerut, dar a şi formulat o plângere penală vizând infracţiunea prevăzută de art. 304 Cod Penal (divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice). Acum, potrivit lui Marica, IPJ Dolj ar încearca să afle cine sunt sursele care au semnalat acele posibile nereguli de la nivelul respectivei instituţii doljene. 

Este revoltător gestul organelor de urmărire penală, atât ptocurori cât şi poliţişti, în condiţiile în care atât reglementările europene, cât şi bogata jurisprudenţă a Curtţi Europene a Drepturilor Omului garantează dreptul jurnalisţilor de a-şi proteja sursele.

Şi GAZETA OLTENIEI va milita totdeauna pentru protecţia surselor jurnaliştilor, care este  reglementaţă sănatos în orice democraţie adevărată. În caz contrar, dacă sursele gazetarilor ar fi divulgate, s-ar institui un regim de teroare la nivel naţional (atât pentru jurnalişti, cât şi pentru avertizorii de integritate), iar opinia publică nu ar mai afla niciodată realitatea.

Iată normele naţionale şi europene privind protejarea surselor jurnalistice:

– art. 116 alin. 3 Cod procedură penală : „Nu pot face obiectul declaraţiei martorului acele fapte sau împrejurări al căror secret ori confidenţialitate poate fi opusă prin lege organelor judiciare”;

– Legea nr. 361/2022 privind protecţia avertizorilor în interes public;

– art. 7 alin 1-3 din Legea audiovizualului nr. 504/2002:

„(1) Caracterul confidenţial al surselor de informare utilizate în conceperea sau elaborarea de ştiri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este garantat de prezenta lege.

(2) Orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvaluie date de natură să identifice sursa informaţiilor obţinute în legatură directă cu activitatea sa profesională.

(3) Se consideră date de natura să identifice o sursă următoarele:

a) numele şi datele personale, precum şi vocea sau imaginea unei surse;

b) circumstanţele concrete ale obţinerii informaţiilor de către jurnalist;

c) partea nepublicată a informaţiei furnizate de sursa jurnalistului;

d) datele cu caracter personal ale jurnalistului sau radiodifuzorului, legate de activitatea pentru obţinerea informaţiilor difuzate”;

– art. 2 si 3 din Regulamentul (UE) 2024/1083 de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass-media în cadrul pieţei interne:

„(2) Statele membre respectă libertatea editorială efectivă şi independenţa furnizorilor de servicii mass-media în exercitarea activităţilor lor profesionale. Statele membre, inclusiv autorităţile şi organismele naţionale de reglementare ale acestora nu intervin şi nu încearcă să influenteze politicile şi deciziile editoriale ale furnizorilor de servicii mass-media.

(3) Statele membre se asigură că sursele jurnalistice şi comunicările confidenţiale sunt protejate în mod efectiv. Statele membre nu iau niciuna dintre urmatoarele măsuri:

(a) să oblige furnizorii de servicii mass-media sau personalul lor editorial să divulge informaţii legate de surse jurnalistice sau de comunicări confidenţiale sau care ar putea să le identifice sau să oblige orice persoane care, din cauza relaţiei lor obişnuite sau profesionale cu un furnizor de servicii mass-media sau cu personalul editorial al acestuia, ar putea deţine astfel de informaţii, să le divulge;

(b) să reţină, să sancţioneze, să intercepteze sau să cerceteze furnizorii de servicii mass-media ori personalul editorial al acestora sau să ăi supună pe aceştia sau sediile lor comerciale sau private supravegherii sau percheziţiei şi punerii sub sechestru, pentru a obţine informaţii legate de surse jurnalistice sau de comunicări confidenţiale sau care ar putea să le identifice, sau să reţină, să sancţioneze, să intercepteze sau sa cerceteze orice persoane care, din cauza relaţiei lor obişnuite sau profesionale cu un furnizor de servicii mass-media sau cu personalul editorial al acestuia, ar putea deţine astfel de informaţii sau să le supună pe acestea sau sediile comerciale sau private ale acestora supravegherii sau percheziţiei şi punerii sub sechestru, pentru a obtine astfel de informatii;

(c) sa instaleze un software de supraveghere intruziv, pe orice material, dispozitiv digital, maşina sau instrument utilizat de furnizorii de servicii mass-media, de personalul editorial al acestora sau de orice persoane care, din cauza relaţiei lor obişnuite sau profesionale cu un furnizor de servicii mass-media sau cu personalul editorial al acestuia, ar putea deţine informatii legate de sursele jurnalistice sau de comunicările confidenţiale sau capabile să le identifice”; 

– art. 45 si 46 din Directiva UE 2019/1937 privind protecţia persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii:

„(45) Protecţia împotriva represaliilor ca mijloc de protejare a libertăţii de exprimare şi a libertăţii şi pluralismului mijloacelor de informare în masă ar trebui să fie furnizată atât persoanelor care raportează informaţii despre acte sau omisiuni în cadrul unei organizaţii (‘raportare interna’) sau către o autoritate externă (‘raportare externa’), cât şi persoanelor care pun astfel de informaţii la dispoziţia publicului, de exemplu, direct către public prin intermediul platformelor online sau al platformelor de comunicare socială, sau către mass-media, funcţionari aleşi, organizaţii ale societăţii civile, sindicate sau organizaţii profesionale şi patronale.

(46) Avertizorii reprezintă, în special, surse importante pentru jurnaliştii de investigaţie. Furnizarea unei protecţii eficace a avertizorilor împotriva represaliilor creşte securitatea juridică pentru potenţialii avertizori şi, prin urmare, încurajează avertizarea în interes public şi prin mass-media. În acest sens, protecţia avertizorilor ca surse jurnalistice este indispensabilă pentru a garanta rolul de ‘gardian’ al jurnalismului de investigaţie în societăţile democratice”.

Redăm cauzele CEDO vizând încălcarea art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (libertatea de exprimare):

1. Goodwin împotriva Regatului Unit:

„Protecţia surselor jurnalistice este una dintre condiţiile fundamentale ale libertăţii presei. (…) Fără această protecţie, sursele ar putea fi descurajate să ajute presa să informeze publicul despre chestiuni de interes public. În consecinţă, rolul vital de gardian public al presei ar putea fi subminat, iar capacitatea presei de a prezenta informaţii corecte şi demne de încredere ar putea fi afectată negativ. (…) [Un] ordin de divulgare a sursei (…) nu poate fi compatibil cu art. 10 din Conventie, cu excepţia cazului în care este justificat de un interes public superior”;

2. Nordisk Film & TV A/S impotriva Danemarcei;

3. Voskuil impotriva Tarilor de Jos;

4. Financial Times Ltd si altii impotriva Regatului Unit;

5. Sanoma Uitgevers B. V. Impotriva Tarilor de Jos;

6. Telegraaf Media Nederland Landelijke Media B.V. si altii impotriva Tarilor de Jos;

7. Becker impotriva Norvegiei.

sursa : https://www.luju.ro